Timpul de muncă – Decizie obligatorie a CJUE privind deplasarea lucrătorilor

Timpul de muncă: ce a decis CJUE în Cauza C-110/24

Timpul de muncă a fost interpretat recent de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin decizia din 9 octombrie 2025, în Cauza C-110/24 STAS-IV împotriva VAERSA. Curtea a stabilit că traseele dus‑întors efectuate de angajați:

• la o oră stabilită de angajator,

• cu un vehicul al angajatorului,

• de la un punct fix determinat de angajator până la locul unde se desfășoară activitatea contractuală, trebuie considerate „timp de muncă”, în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE privind organizarea timpului de lucru.

Aplicabilitatea deciziei în legislația națională

Deși cererea a venit de la Curtea Superioară de Justiție a Comunității Valenciei din Spania, decizia este obligatorie și pentru instanțele naționale din România atunci când se pune problema definirii timpului de muncă conform directivei europene.

Aspecte esențiale:

1. Angajatorul stabilește locul de întâlnire al angajaților.

2. Transportul se realizează cu mijloace puse la dispoziție de angajator.

3. Locurile de muncă pot fi variabile (ex. șantiere diferite).

4. Durata traseelor dus‑întors efectuate în aceste condiții este considerată timp de muncă.

Argumentele CJUE pentru includerea traseului în timpul de muncă

Curtea a subliniat:

• În timpul deplasării de la baza angajatorului la locul prestării activității și invers, lucrătorii urmează instrucțiunile angajatorului.

• Aceștia nu își pot folosi liber timpul pentru interese personale.

• Prin urmare, se află la dispoziția angajatorului, ceea ce înseamnă că traseul face parte din timpul de muncă.

Condițiile în care traseul este considerat timp de muncă

Concluzii

Decizia CJUE din 9 octombrie 2025 clarifică că traseele dus‑întors organizate de angajator fac parte din timpul de muncă. Aceasta are implicații directe asupra:

• calculului timpului de muncă efectiv,

• remunerației corespunzătoare orelor suplimentare,

• respectării directivei europene privind organizarea timpului de lucru.

Astfel, angajatorii trebuie să țină cont de aceste reguli atunci când planifică deplasările lucrătorilor și să le includă în evidența timpului de muncă.

◆ Pe scurt ◆

• Dacă șeful te pune să mergi cu mașina firmei de la un loc fix până la șantier și înapoi, aceasta este muncă plătită, nu timp liber.

• Nu contează dacă drumul este lung sau dacă ajungi mai devreme – pentru că trebuie să respecți instrucțiunile șefului.

• Practic, timpul petrecut în mașina firmei, în drum spre locul de muncă și înapoi, se pune la calculul orelor de muncă și trebuie remunerat corespunzător.