Raportul de muncă și dovada existenței contractului individual de muncă – Opinia obligatorie a ÎCCJ

La 10 februarie 2017, în Monitorul Oficial nr. 114, Partea I, a fost publicată Decizia nr. 37/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), pronunțată în cadrul procedurii de dezlegare a unor chestiuni de drept.

Curtea Supremă a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, stabilind că:

În cazul în care părțile nu au încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă, persoana care a prestat muncă pentru și sub autoritatea celeilalte părți poate introduce acțiune în constatarea raportului de muncă și a efectelor acestuia, chiar dacă raportul de muncă s-a încheiat înainte de sesizarea instanței.

Considerentele instanței

ÎCCJ a reținut că:

– Forma scrisă a contractului individual de muncă este o condiție de valabilitate (ad validitatem), nu doar o dovadă (ad probationem).

– Scopul acestei reguli este combaterea muncii „la negru” și asigurarea drepturilor salariatului.

– Este greșită interpretarea instanțelor care au respins acțiuni de constatare a raportului de muncă doar pe motivul lipsei unui contract scris, considerând că salariatul „își invocă propria culpă”.

De asemenea, instanța supremă a precizat că:

– Obligația de a încheia contractul în formă scrisă revine angajatorului.

– Dacă nu există contract scris, salariatul poate dovedi cu orice mijloc de probă (martori, documente, înregistrări) că a prestat muncă până la încetarea raportului de muncă.

– A admite contrariul ar însemna să permitem angajatorului să evite obligațiile legale doar pentru că nu a întocmit actele conform legii.

Concluzie

Dacă ai lucrat pentru cineva fără contract de muncă scris, nu înseamnă că nu ai drepturi. Poți merge în instanță pentru a demonstra că ai muncit acolo, iar judecătorul este obligat să ia în considerare probele tale. Legea spune clar: vina pentru lipsa contractului scris este a angajatorului, nu a ta.