Decontarea serviciilor medicale transfrontaliere – Hotărâre CJUE (I)

Pe 4 septembrie 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o decizie de referință în cauza C-489/23. Hotărârea stabilește principii obligatorii privind rambursarea cheltuielilor pentru serviciile medicale efectuate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Decizia vizează interpretarea art. 7 alin. (7) din Directiva 2011/24/UE și art. 20 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Întrebările adresate CJUE

Instanța națională a solicitat CJUE să clarifice două aspecte, care vor fi analizate separat, în două articole distincte din această rubrică.

Prima întrebare a vizat situația în care legislația unui stat condiționează automat rambursarea cheltuielilor medicale de o evaluare realizată exclusiv de un medic din sistemul public de sănătate al acelui stat, urmată de emiterea unui bilet de internare. Problema ridicată a fost dacă un astfel de mecanism poate exclude documente medicale echivalente emise de instituții private sau de unități medicale din alte state membre.

Răspunsul CJUE

CJUE a stabilit că o reglementare națională care obligă pacientul să obțină, pentru decontare, un document emis doar de un medic din sistemul public de sănătate al statului de afiliere reprezintă un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor.

Deși nu interzice direct accesul la servicii medicale într-un alt stat membru, această condiție descurajează pacientul să apeleze la tratament în afara țării. Motivul este că pacientului i se solicită în mod obligatoriu un bilet de internare emis de medicul din sistemul public național, chiar dacă tratamentul a fost efectuat legal într-un alt stat membru.

Consecințe practice

Hotărârea CJUE arată că legislația națională poate prevedea mecanisme de control medical, însă acestea nu trebuie să creeze bariere nejustificate în exercitarea dreptului pacienților de a beneficia de asistență medicală transfrontalieră.

În cuvinte simple

Curtea Europeană a spus simplu: un stat nu poate obliga pacientul să obțină un bilet de trimitere doar de la medicii din sistemul public intern, dacă acesta a primit deja îngrijiri într-un alt stat membru.

Altfel spus, dacă te tratezi legal într-o clinică din altă țară a Uniunii Europene, România (sau orice alt stat) nu poate refuza decontarea doar pentru că nu ai trecut pe la medicul de familie sau specialistul din sistemul public de acasă.

Practic, hotărârea dă mai multă libertate pacienților și elimină o piedică birocratică ce putea să descurajeze accesul la servicii medicale în afara țării.