Termenele speciale de prescripție pe care trebuie să le știți (I)

O analiză juridică a termenelor de prescripție extinctivă prevăzute de Codul civil (Partea I)

În cabinetul de avocatură, una dintre cele mai frecvente și mai dureroase constatări pe care le fac în fața clienților este următoarea: „Din păcate, dreptul dumneavoastră de a cere această sumă s-a prescris.” De cele mai multe ori, reacția firească este: „Dar cum e posibil? Eu am muncit pentru banii ăia!”. Răspunsul, deși simplu juridic, este greu de acceptat emoțional: legea stabilește un termen înăuntrul căruia trebuie să-ți valorifici drepturile. Dacă lași timpul să treacă, statul, prin instanțe, nu te va mai ajuta.

După cum bine știți, în articolele anterioare am discutat despre coordonatele generale ale prescripției extinctive. Am stabilit că, odată împlinit termenul, efectul este unul radical: dreptul material la acțiune se stinge. Cu alte cuvinte, așa cum spune art. 2500 alin. (1) coroborat cu art. 2506 alin. (2) din Codul civil, debitorul poate refuza pur și simplu să execute prestația, iar tu nu vei mai putea obține nimic pe cale judecătorească.

Știm cu toții că termenul general de prescripție este de 3 ani, conform art. 2517 Cod civil. Însă legiuitorul, în înțelepciunea sa, a prevăzut că anumite raporturi juridice, prin natura lor, necesită o soluționare mai rapidă, o clarificare imediată. De aceea, a creat termene speciale de prescripție, mai scurte, pe care orice profesionist sau persoană care prestează anumite servicii trebuie să le cunoască perfect. În cele ce urmează, vom trece în revistă aceste ipoteze legale speciale.

Termenul de 2 ani – Când relațiile contractuale se sting mai repede

Un termen de prescripție de 2 ani este prevăzut de lege pentru două categorii importante de raporturi juridice:

Contractele de asigurare sau reasigurare: Potrivit art. 2519 alin. (1) Cod civil, „Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani”. Fie că ești asiguratul care așteaptă despăgubirea pentru o daună, fie că ești asigurătorul care trebuie să recupereze ceva, ai la dispoziție doi ani pentru a acționa. După această perioadă, ușile instanței ți se închid.
Remunerația intermediarilor: Tot un termen de 2 ani se aplică și în materia contractelor de intermediere. Conform art. 2519 alin. (2) Cod civil, plata remunerației cuvenite intermediarilor se prescrie în acest termen redus. Este o recunoaștere a faptului că aceste relații comerciale trebuie să fie lichidate rapid.

Termenul de 1 an – Categoriile profesionale care trebuie să fie vigilente

Cea mai diversă și importantă categorie de termene speciale este cea de un an, reglementată de art. 2520 Cod civil. Aici intră o serie de profesii liberale și activități comerciale pentru care facturile trebuie plătite și, dacă nu sunt, trebuie urmărite într-un interval foarte scurt. Iată-le pe categorii:

Ospitalitate și alimentație publică: Profesioniștii din alimentația publică sau hotelierii, pentru serviciile prestate.
Educație și arte: Profesorii, institutorii, maeștrii și artiștii, pentru lecțiile date cu ora, cu ziua sau cu luna.
Sănătate: Medicii, moașele, asistentele și farmaciștii, pentru vizite, operații sau medicamente.
Comerț cu amănuntul: Vânzătorii cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute și a furniturilor livrate.
Meșteșugari și artizani: Pentru plata muncii lor.
Avocați: Împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor. Este important de reținut că, pentru noi, avocații, termenul de prescripție de un an are un moment de pornire specific. El nu curge de la data emiterii facturii, ci, conform legii, „din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a revocării mandatului”. Iar pentru afacerile neterminate (consultanță continuă, de exemplu), termenul este de 3 ani de la data ultimei prestații.
Notari publici și executori judecătorești: În ceea ce privește plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcției lor. Aici, prescripția curge din ziua în care sumele au devenit exigibile.
Profesii tehnice și liberale: Inginerii, arhitecții, geodezii, contabilii și alți liber-profesioniști, pentru plata sumelor ce li se cuvin. În cazul lor, termenul curge din ziua când s-a terminat lucrarea.

Transporturile – un alt termen special de un an

Nu în ultimul rând, art. 2521 alin. (2) Cod civil prevede un termen de prescripție de un an în materia contractelor de transport de bunuri (terestru, aerian sau pe apă), pentru recuperarea sumelor datorate de către transportator.

Concluzie – Pe înțelesul tuturor: Dacă nu vă cereți drepturile la timp, le pierdeți!

Imaginați-vă că ați prestat o muncă sau ați vândut un produs. De exemplu, un medic care a tratat un pacient, un profesor care a dat meditații, un meseriaș care a reparat o mașină sau un avocat care a câștigat un proces. Clientul nu plătește. Ce faceți? Așteptați un an, doi, trei?

Ce spune legea română? Pentru multe dintre aceste situații, legea vă acordă un răgaz de numai un an pentru a vă cere banii în instanță. Dacă ați fost medic și ați operat un pacient în urmă cu un an și jumătate și încă nu ați fost plătit, este posibil ca dreptul dumneavoastră de a da în judecată respectivul pacient să se fi stins. Ați pierdut definitiv posibilitatea de a recupera acea sumă pe cale legală.

Cum stau lucrurile cu asigurările? La fel. Dacă ați avut un accident și firma de asigurări nu v-a plătit despăgubirea, aveți la dispoziție 2 ani să acționați. După acești 2 ani, puteți să uitați de bani.

Concluzia practică este simplă și dură: Nu lăsați lucrurile să „mucegăiască” în sertare. Dacă cineva vă datorează bani pentru un serviciu sau un produs, iar acesta nu intră sub incidența termenului general de 3 ani, verificați imediat care este termenul special aplicabil. Cel mai adesea, pentru profesii liberale și mici comercianți, acesta este de 1 an. După trecerea acestui termen, chiar dacă moral ați putea avea dreptate, legea nu vă mai apără. Este un „ceas al drepturilor” care, odată ce a sunat, nu mai poate fi dat înapoi.