Asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva dezastrelor naturale. Cadrul legislativ general (I)

1. Introducere. Fundamentul legal al asigurării obligatorii

Prin Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva dezastrelor naturale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 635 din 15 octombrie 2013, legiuitorul a instituit obligația legală a proprietarilor de locuințe de a încheia polițe de asigurare împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor.

Acest act normativ a fost modificat și completat succesiv, însă principiul obligației de asigurare a rămas constant.

2. Persoanele obligate să încheie asigurarea obligatorie

Potrivit art. 3 din Legea nr. 260/2008, obligația de a încheia contractul de asigurare revine:

persoanelor fizice,
persoanelor juridice,

pentru toate construcțiile cu destinația de locuință, aflate în proprietatea acestora, indiferent dacă sunt situate în mediul urban sau rural, cu condiția ca destinația de locuință să fie păstrată în fapt și să fie evidențiată ca atare în registrele fiscale.

3. Situații speciale reglementate de lege

3.1. Locuințele aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale

În cazul locuințelor aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale, obligația de a încheia contractul de asigurare revine persoanelor sau autorităților desemnate să le administreze, conform art. 3 alin. (2) din lege.

3.2. Locuințele care fac obiectul unui contract de leasing financiar

Pentru locuințele utilizate în baza unui contract de leasing financiar, locatorul este cel obligat să încheie polița de asigurare obligatorie, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 260/2008.

3.3. Locuințele persoanelor beneficiare de ajutor social

În cazul persoanelor fizice care beneficiază de ajutor social, contractul de asigurare se încheie de către proprietar, însă plata primei de asigurare este suportată de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, conform art. 3 alin. (4).

4. Locuințele aflate în coproprietate

Pentru construcțiile cu destinația de locuință aflate în coproprietate, legea prevede că se va încheia câte un contract de asigurare obligatorie pentru fiecare locuință în parte, iar prima de asigurare va fi achitată individual pentru fiecare unitate locativă, conform art. 3 alin. (5) din Legea nr. 260/2008.

5. Bunuri excluse de la asigurarea obligatorie

Legiuitorul exclude expres de la obligația de asigurare:

anexele și dependințele,
dotările și utilitățile care nu sunt legate structural de clădire,
bunurile din interiorul locuinței.

Acestea pot face obiectul unor asigurări facultative suplimentare, dar nu sunt acoperite de polița obligatorie PAD.

6. Raportul dintre asigurarea obligatorie și asigurările facultative

Un aspect deosebit de important este reglementat de art. 3 alin. (9) din Legea nr. 260/2008, care stabilește că:

societățile de asigurare nu pot încheia asigurări facultative pentru o locuință care nu are încheiată, în prealabil, asigurarea obligatorie PAD.

Excepția de la această regulă o constituie locuințele situate în clădiri încadrate în categoria I de risc seismic.

7. Limitele acoperirii asigurării obligatorii

Conform art. 6 din Legea nr. 260/2008, polița obligatorie acoperă exclusiv daunele produse construcțiilor cu destinația de locuință, ca efect direct sau indirect al producerii unuia dintre riscurile asigurate.

Asigurarea obligatorie nu acoperă bunurile mobile din interiorul locuinței și nici alte tipuri de prejudicii.