Relațiile juridice de natură civilă, fie că implică persoane fizice, fie entități juridice sau profesioniști (precum societățile comerciale), pot avea ca obiect un drept de creanță. În unele situații, aceste raporturi implică mai mulți creditori sau debitori.

Regula generală: divizibilitatea obligațiilor

În astfel de cazuri, regula de bază este divizibilitatea obligației civile. Asta înseamnă că:

• Fiecare debitor este responsabil doar pentru partea din obligație pe care și-a asumat-o.

• Fiecare creditor poate urmări debitorul doar pentru cota-parte corespunzătoare acestuia.

Această regulă este prevăzută de art. 1424 din Codul civil, care stabilește că obligația este, prin natura sa, divizibilă, cu excepția situațiilor în care:

• părțile au stipulat în mod expres indivizibilitatea prin contract, sau

• obiectul obligației nu permite împărțirea, nici materială, nici intelectuală.

Excepția: solidaritatea obligațiilor

Există însă cazuri expres reglementate de lege în care obligația este solidară, nu divizibilă.

Ce este obligația solidară?

Potrivit art. 1434 alin. (1) Cod civil, „obligația solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligații și de a da chitanță liberatorie pentru tot”.

Spre deosebire de divizibilitate, care este prezumată de lege, solidaritatea trebuie expres stipulată:

• fie de părți, prin contract,

• fie printr-o dispoziție legală specială (art. 1435 Cod civil).

Solidaritatea poate exista:

• între creditori: mai mulți creditori au un singur debitor;

• între debitori: un creditor are mai mulți debitori.

Efectele juridice ale solidarității

Legea prevede efecte speciale pentru situațiile de solidaritate:

• Conform art. 1436 alin. (1) Cod civil, fiecare creditor solidar are dreptul de a lua măsuri pentru conservarea dreptului comun.

• O hotărâre judecătorească favorabilă obținută de un creditor împotriva debitorului produce efecte și pentru ceilalți creditori solidari (art. 1436 alin. 2 Cod civil), chiar dacă aceștia nu au fost parte în proces.

• În schimb, un act juridic făcut de un creditor, prin care se renunță sau se reduce creanța în dauna celorlalți, nu le poate fi opus acestora.

• De asemenea, o hotărâre favorabilă debitorului nu se aplică automat și față de creditorii care nu au fost parte în litigiul respectiv (art. 1436 alin. 4 Cod civil).