Una dintre modalităţile prin care un creditor îşi asigurã un oarecare confort în executarea obligaţiilor contractuale asumate de către debitorii săi, este obţinerea de garanţii.

Fie că vorbim despre garanţii ipotecare, care vizeazã bunurile mobile ori imobile ale debitorului, fie cã vorbim despre garanţii care vizează bunurile mobile ori imobile ale unui terţ, aceastã modalitate de prevenire a unui eventual risc contractual este întotdeauna o decizie înţeleaptă.

Există şi garanţii cu caracter general, care nu vizează în mod special un bun mobil ori imobil, ci întregul patrimoniu al unui terţ, acest fel de garanţie patrimonială poartă denumirea de fideiusiune (cunoscut în limbajul curent ca şi garant/girant).

Aceasta prezintă o reglementare expresă în cadrul Codului civil, mai precis conform art. 2280 Cod civil care stbileşte faptul că –

Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută”.

Ca şi element care ţine de existenţa contractului de fideiusiune, Codul civil menţioneaza prin art. 2282 faptul cã – “Fideiusiunea nu se prezumă, ea trebuie asumată în mod expres printr-un înscris, autentic sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Aşadar, existenţa contractului de fideiusiune nu se prezumă, mai precis nu putem sătragem concluziile de existenţã a contractului de fideiusiune folosindu-ne de prezumţii, ci existenţa acestuia trebuie sã rezulte în mod direct şi expres din clauzele contractuale asumate.

Pentru valabilitatea contractului de fideiusiune în primul rând trebuie sã avem un contract fizic încheiat între creditor şi terţa persoanã care îşi asumã aceastã obligaţie, iar în al doilea rând nu este necesar acordul debitorului, contractul poate sã fie încheiat în mod valabil doar între creditor şi persoana care îşi asumã obligaţia de garantare (art. 2283 Cod civil)–

Fideiusiunea poate fi contractată fără ştiinţa şi chiar împotriva voinţei debitorului principal”.

Cu toate acestea, nu se poate încheia un contract de fideiusiune pentru a garanta executarea obligaţiilor de cãtre un alt fideiusor, interdicţia fiind expres menţionatã în cadrul art. 2284 Cod civil –

Fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta obligaţia unui alt fideiusor”.

Nu orice persoanã poate sã deţinã calitatea de fideiusor, ci trebuies îndeplinite o serie de condiţii:

1. Fideiusorul trebuie să fie o persoană capabilă (să aibă capacitate de exerciţiu deplină);

2. Fideiusorul trebuie sã aibã şi sã menţinã suficiente bunuri în România pentru a satisface creanţa;

3. Fideiusorul trebuie sã domicilieze în România (art. 2285 alin. 1 Cod civil).

Recomandăm să mai citiți și următoarele articole:

Fideiusiunea. Cod civil. Întinderea obligației de fideiusiune

Contractul de fideiusiune – Efectele juridice între fideiusor şi creditor. Beneficiul de discuţiune şi de diviziune

Prescripția extinctivă. Comparație legislativă – Regulile de invocare și modificarea prin clauze contractuale

Contractele încheiate la distanță. Legislație. Drepturile consumatorului

Contractul de asigurare de răspundere civilă – Reglementare Cod civil

Vă mulțumim că ați citit acest articol! Suntem mulțumiți de fiecare client pe care îl putem ajuta sau informa cu noutăți juridice. Ar fi minunat dacă ați putea să luați un moment pentru a scrie o Evaluare pe Google. Cu acest gest ne veți ajuta pe noi și pe ceilalți clienți care caută serviciile sau informațiile noastre.

Avocat Oradea Curpas Florian Cristian

Autor: Curpas Florian Cristian – avocat drept CIVIL Oradea

BIROU AVOCATURA ORADEA – P-ta 1 Decembrie, nr.5, ap.5, Oradea, Jud. Bihor

Tel: +40 746 042 741, Email: av.curpas.florian@gmail.com