Patrimoniul unei persoane fizice ori juridice este compus dintr-o parte activă şi o parte pasivă, iar aceste două componente pot varia în ceea ce priveşte valoarea pe parcursul unei perioade de timp.

Partea activă a patrimoniului

Partea activă a unui patrimoniu poate să fie pusă în valoare de către titular printr-o serie de acte juridice, unele cu titlu oneros, cum este cazul de exemplu a contractelor de vânzare-cumpărare, iar altele cu titlul gratuit, vorbim în acest caz printre altele şi de contractul de donaţie.

Contractul de donaţie și reglementarea sa

Acest contract, mai precis contractul de donaţie are o reglementare vastă în cadrul Codului civil, cuprinsă de la articolul 1.011 până la articolul 1.033, fiind absolut normală o astfel de atenţie din partea legiuitorului în contextul în care consecinţele produse de un astfel de contract asupra patrimoniului donatorului sunt severe.

Definiția contractului de donație

Dacă este să lecturăm prevederile legale cuprinse în cadrul Codului civil, aferente contractului de donaţie observăm faptul că nu este inclusă vreo definiţie a acestui contract, însă doctrina juridică a definit contractul de donaţie ca fiind acel contract prin care o persoană denumită donator transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, fie el mobil sau imobil, către o altă persoană denumită donatar, fără ca aceasta din urmă să ofere vreo contraprestaţie.

Consecințele contractului de donație

Se poate observa faptul că se produce o diminuare a părţii active a unui patrimoniu, cel al donatorului şi în mod corelativ se produce o mărire a părţii active a unui alt patrimoniu, cel al donatarului, fără ca pentru valoarea dobândită, donatarul să ofere vreo contraprestaţie – de aici concluzia de consecinţe severe.

Forma autentică a contractului de donație

După cum subliniază prevederile art. 1.011 alin. 1 din cadrul Codului civil – „donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute”, aşadar, pentru valabilitatea unui contract de donaţie avem nevoie de forma autentică a acestuia.

Excepții de la forma autentică

De la acest principiu existând şi unele excepţii strict stabilite de către legiuitor, mai precis în cadrul aliniatului 2 din același articol 1.011 din Codul civil se subliniază faptul că forma înscrisului autentic nu este necesară în cazul donaţiilor indirecte, donaţiilor deghizate, precum şi în cazul darurilor manuale.

Obiectul contractului de donație

Din analizarea definiţiei contractului de donaţie se poate observa faptul că obiectul unui astfel de contract poate să fie atât un bun imobil cât şi un bun mobil, însă, indiferent de obiectul contractului, acesta este supus înregistrării, care în cazul bunurilor imobile se realizează prin intermediul cărţilor funciare, iar în cazul bunurilor mobile se realizează prin registrul naţional notarial care este ţinut în format electronic.

Diferența dintre contractul de donație și darul manual

Cu toate acestea, nu trebuie să fie realizată vreo confuzie între contractul de donaţie, care are ca obiect un bun mobil și darul manual, în cazul primei variante forma autentică este obligatorie pentru valabilitatea actului juridic, pe de altă parte, în cazul celui de-al doilea contract forma autentică nu trebuie să existe el încheindu-se prin simplul acord de voinţă urmat de tradiţiunea (transmiterea) bunului către donatar.

Vă mulțumim că ați citit acest articol! Suntem mulțumiți de fiecare client pe care îl putem ajuta sau informa cu noutăți juridice. Ar fi minunat dacă ați putea să luați un moment pentru a scrie o Evaluare pe Google. Cu acest gest ne veți ajuta pe noi și pe ceilalți clienți care caută serviciile sau informațiile noastre.

Avocat Oradea Curpas Florian Cristian

Autor: Curpas Florian Cristian – avocat drept CIVIL Oradea

BIROU AVOCATURA ORADEA – P-ta 1 Decembrie, nr.5, ap.5, Oradea, Jud. Bihor

Tel: +40 746 042 741, Email: av.curpas.florian@gmail.com

By |2023-12-04T08:09:56+00:0019/09/2023|Drept civil|
Go to Top