După cum subliniază prevederile art. 75 alin. 1 Codul muncii –

” Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare”.

            Se poate observa faptul că, acest text de lege face trimitere la prevederile art. 61 lit. c si d din Codul muncii care stabilesc faptul că angajatorul poate să dispună concedierea unui salriat pentru motive care țin de persoana acestui în ipoteza în care:

• prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat – 61 lit. c Codul muncii;
• în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat – 61 lit. d Codul muncii.           

            În aceste ipoteze, angajatul beneficiază de un drept de preaviz, care reprezintă o perioadă de timp în care angajatul are dreptul/obligația să mai lucreze pentru angajatorul care a dispus încetarea relației de muncă.

În practică se punea problema modalității de calculare a acestui termen de preaviz, mai precis care era momentul de la care începe să curgă termenul și care este momentul la care acest termen se împlinește.

Prin, Decizia 8 din 20 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completul competent să judece recursul în interesul legii, a dispus, în mod obligatoriu faptul că –

” În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în ultima zi a termenului, dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 2.553 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile”.

Așadar, termenul de preaviz, de minim 20 de zile, începe să curgă din ziua următoare celei a comunicării notificării de încetare a raportului de muncă și se va împlini în ultima zi a termenului de preaviz, nefiind aplicabile prevederile art. 2553 alin. 1 Cod civil care stabilesc faptul că – ” Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului”.