Cod Civil – Autoritatea părintească: Componentă și reglementare

Autoritatea părintească reprezintă o componentă esențială a relației dintre părinte și copil. Potrivit articolului 483 alin. (1) Cod civil, aceasta este definită ca ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și care aparțin, în mod egal, ambilor părinți.

1. Egalitatea drepturilor părinților

Conform legii, aceste drepturi aparțin ambilor părinți, indiferent dacă aceștia sunt sau nu căsătoriți și indiferent dacă copilul provine sau nu din căsătorie.

2. Drepturi și îndatoriri generale și specifice

Articolul 487 Cod civil stabilește drepturile și obligațiile generale ale părinților, iar articolul 488 Cod civil prevede îndatoriri specifice, precum obligația de a crește copilul, de a-i asigura sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică, morală, socială și intelectuală, precum și educația și pregătirea profesională.

3. Obligații detaliate ale părinților (art. 488 alin. 2)

Părinții trebuie să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să îl informeze asupra tuturor aspectelor care îl pot afecta și să țină cont de opinia sa; să ia toate măsurile pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului; să colaboreze cu instituții și persoane implicate în îngrijirea, educarea și formarea profesională a acestuia.

4. Măsuri disciplinare

Articolul 489 Cod civil prevede că măsurile disciplinare luate de părinți trebuie să respecte demnitatea copilului. Este interzisă aplicarea pedepselor fizice sau a altor măsuri care ar putea afecta dezvoltarea fizică, psihică ori emoțională a acestuia.

5. Educația religioasă

Potrivit articolului 491 Cod civil, părinții îndrumă copilul în alegerea religiei, ținând cont de convingerile proprii, dar și de opinia, vârsta și gradul de maturitate ale copilului. Nu îl pot obliga să urmeze o anumită religie. De la vârsta de 14 ani, copilul își poate alege liber confesiunea religioasă.

6. Relațiile sociale ale copilului

Articolul 494 Cod civil stabilește că părintele sau reprezentantul legal poate împiedica corespondența și legăturile personale ale copilului de 14 ani doar pentru motive întemeiate.

Concluzie

Autoritatea părintească înseamnă că părinții au atât drepturi, cât și obligații față de copil – de la creștere și educație, până la protecția sănătății și a bunurilor lui. Aceasta aparține ambilor părinți, indiferent de statutul lor marital. Părinții trebuie să trateze copilul cu respect, să evite orice formă de violență, să îi permită exprimarea opiniei și, odată cu împlinirea vârstei de 14 ani, să îi recunoască libertatea de a-și alege religia. Intervențiile asupra relațiilor copilului cu alte persoane se fac doar dacă există motive serioase.