Cod Civil – Autoritatea părintească: Domiciliul minorului și alte reglementări

În continuarea analizei privind autoritatea părintească, se impune prezentarea prevederilor referitoare la domiciliul minorului și alte drepturi și obligații prevăzute de Codul civil.

1. Libertatea copilului de la vârsta de 14 ani

Articolul 494 Cod civil prevede că părinții sau reprezentanții legali pot împiedica corespondența și legăturile personale ale copilului până la vârsta de 14 ani doar pentru motive temeinice. Această dispoziție reflectă obligația părinților de a respecta personalitatea și libertatea copilului, care la această vârstă începe să își contureze propriul sistem de valori.

2. Dreptul de a cere înapoierea copilului

Conform articolului 495 alin. (1) Cod civil, părintele are dreptul să solicite instanței de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept. Totuși, potrivit alin. (2), cererea poate fi respinsă dacă instanța constată că înapoierea ar fi contrară interesului superior al minorului.

3. Stabilirea locuinței minorului

Articolul 496 alin. (1) și (2) Cod civil stabilește că minorul locuiește cu părinții săi, iar dacă aceștia nu locuiesc împreună, locuința se stabilește prin acordul părinților. În lipsa unui acord, instanța de tutelă decide, ascultând minorul dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.

4. Dreptul părintelui la legături personale

Părintele la care minorul nu locuiește în mod obișnuit are dreptul de a menține legături personale cu acesta. Conform art. 496 alin. (5) Cod civil, instanța de tutelă poate limita acest drept dacă este în interesul copilului.

5. Schimbarea locuinței sau a pregătirii profesionale de către minor

Articolul 498 alin. (1) și (2) Cod civil prevede că, după împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere părinților schimbarea locuinței sau a tipului de pregătire profesională necesare dezvoltării sale. Dacă părinții se opun, minorul se poate adresa instanței de tutelă, care decide pe baza unei anchete psiho-sociale.

6. Drepturile patrimoniale între părinte și copil

Potrivit articolului 500 Cod civil, părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului, iar copilul nu are drept asupra bunurilor părintelui, cu excepția dreptului la moștenire și la întreținere.

Concluzie

Codul civil reglementează clar unde și cu cine locuiește minorul, dreptul părinților de a-l recupera dacă este ținut fără drept, precum și libertatea copilului de la 14 ani de a-și exprima opțiuni legate de locuință sau pregătire profesională. De asemenea, părinții nu pot folosi bunurile copilului în interes propriu, iar relația juridică dintre părinte și copil respectă principiul interesului superior al minorului.